Legislatie
Legea RCA - Norme privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
NORME
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
PARTEA I
Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse tertilor si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării RCA
TITLUL I
Prevederi introductive
Art. 1. - (1) În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii răspund delictual fată de terte persoane. Nu intră sub incidenta asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte părti prin intermediul vehiculului.
(3) Conditiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, si de prezentele norme.
Art. 2. - În întelesul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
1. teritoriu în care stationează în mod obisnuit vehiculul reprezintă:
a) teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat/ înregistrat permanent ori temporar;
b) teritoriul statului în care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv, în situatiile în care nu se solicită înmatricularea/ înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeste un semn distinctiv similar numărului de înmatriculare/ înregistrare sau unei polite de asigurare de răspundere civilă auto;
c) teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicită plăcută de înmatriculare/înregistrare sau nu se atribuie un alt semn distinctiv;
d) teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazurile în care vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au număr de înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor, conform prevederilor prezentelor norme;
2. proprietar/coproprietar al vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;
3. utilizator al vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/ coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosintă a unui vehicul;
4. polită de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
5. vignetă - autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, eliberat împreună cu polita de asigurare RCA;
6. emitere electronică - subscrierea politei RCA simultan cu înregistrarea si stocarea instantanee în sistemul informatic al asigurătorului a datelor cuprinse în polită;
7. bonus-malus - sistem prin care asiguratul/utilizatorul persoană fizică se încadrează în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în functie de istoricul de daunalitate realizat de asigurat/utilizator persoană fizică în perioada de referintă.
TITLUL II
Autorizarea asigurătorilor si conditii privind practicarea asigurării obligatorii RCA
Art. 3. - (1) Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizati pentru desfăsurarea activitătii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si îndeplinesc cumulativ următoarele conditii speciale:
a) sunt autorizati pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a vehiculelor, prevăzute la lit. B clasa 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare;
b) dispun de o reprezentant de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o retea teritorială formată din cel putin o unitate, sucursală ori agentie, înregistrată la oficiul registrului comertului, în fiecare judet si în municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov, atât pentru activitatea de contractare a asigurării, cât si pentru cea de constatare si lichidare a daunelor pentru vehicule;
d) în cadrul fiecărei unităti si subunităti dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare si de lichidare a daunelor auto si efectuează plăti de despăgubiri la cel putin una dintre unitătile teritoriale din fiecare judet si din municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov;
e) dispun, atât pentru sediul central, cât si pentru subunităti, de o dotare cu tehnică de calcul si software adecvate si de personal care să permită contractarea asigurării RCA, tinerea unor evidente detaliate privind încheierea, derularea si încetarea asigurării RCA si transmiterea în format electronic a acestor informatii către baza de date CEDAM;
f) desfăsoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA prin intermediari numai la:
- sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare ori, după caz, ale asistentilor în brokeraj persoane juridice;
- sediile principale sau secundare ale asiguratilor ori ale potentialilor asigurati persoane juridice;
- domiciliul sau, după caz, resedinta asiguratilor ori a potentialilor asigurati persoane fizice;
- domiciliul sau, după caz, resedinta asistentilor în brokeraj persoane fizice;
- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor;
g) detin un program de reasigurare care garantează o retinere proprie prudentială;
h) sunt membri ai BAAR, precum si ai asociatiei Fondul de protectie a victimelor străzii.
(2) Conditiile pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată perioada de valabilitate a autorizării de către asigurătorii autorizati pentru practicarea acestei asigurări.
(3) Asigurătorii care au fost autorizati să practice asigurarea obligatorie RCA îsi asumă răspunderea pentru toate politele RCA si pentru toate erorile sau omisiunile apărute la emiterea politelor de asigurare RCA fie direct, fie prin intermediarii în asigurări.
Art. 4. - (1) În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanti trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentatie care cuprinde următoarele:
a) documentatia din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) lista reprezentantelor de despăgubiri prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);
c) lista unitătilor teritoriale ale asigurătorului si/sau a sediilor apartinând persoanelor juridice cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat pentru desfăsurarea activitătilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) si d), însotite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comertului, care atestă existenta acestor unităti teritoriale, pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării obligatorii RCA;
d) lista personalului specializat în activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, structura de lucru necesară efectuării plătilor de despăgubiri, precum si alte informatii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4, pentru fiecare unitate teritorială, sub semnătura conducătorului societătii;
e) declaratia conducătorului societătii, precum si a conducătorului compartimentului de specialitate cu privire la îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e), iar în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăsoară si prin intermediari autorizati, documentatia va cuprinde, în completare, si copiile declaratiilor intermediarilor privind îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele în care asigurătorul nu detine unităti proprii;
f) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani si metodele actuariale de
calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 21, precum si o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioadă de 5 ani.
(2) Până la sfârsitul fiecărui an calendaristic, asigurătorii care au fost autorizati să practice asigurarea obligatorie RCA trebuie să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor intentia de a practica asigurarea obligatorie RCA si în anul următor, însotită de o declaratie semnată de conducătorul societătii si de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate, din care să rezulte că îndeplinesc conditiile de autorizare prevăzute în prezentele norme.
(3) Începând cu anul 2010, în vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanti trebuie să depună o declaratie a conducătorului societătii privind îndeplinirea conditiilor necesare respectării prevederilor art. 20 alin. (5).
(4) Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului social.
Art. 5. - (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide acordarea autorizatiei pentru practicarea asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum si a analizei indicatorilor care atestă faptul că asigurătorul poate gestiona această formă de asigurare în conditii compatibile cu reglementările privind practica prudentială.
(2) Autorizatia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conditiile legii.
Art. 6. - (1) Asigurătorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de la data autorizării, următoarele documente:
a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b) copia mandatului BAAR pentru eliberarea de cărti verzi, în calitate de membru al biroului national;
c) copia documentului care atestă afilierea la asociatia Fondul de protectie a victimelor străzii.
(2) Asigurătorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului aditional care modifică si/sau completează contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a), în termen de 30 de zile de la data modificării sau completării.
(3) Asigurătorii RCA care au notificat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru desfăsurarea activitătii de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, au obligatia de a-si desfăsura activitatea cu respectarea prevederilor legale nationale ale tărilor respective.
(4) Asigurătorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire si a libertătii de a presta servicii, îsi desfăsoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.
Art. 7. - (1) În aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere elaborarea si publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activitătii asigurătorilor care practică această asigurare, dezvoltarea si întretinerea bazei de date CEDAM, precum si pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguratilor, începând cu luna iulie 2009 se prelevă o cotă de 1,00% din volumul primelor de asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei de 1,00% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se virează în fiecare lună, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Taxele datorate se stabilesc la nivelul leului fără subdiviziuni, prin rotunjire la un leu pentru fractiunile de peste 50 de bani inclusiv si prin neglijarea fractiunilor de până la 49 de bani inclusiv.
(3) Cota procentuală mentionată la alin. (1) si (2) poate fi modificată în functie de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.
Art. 8. - (1) Asigurătorii RCA au obligatia de a întocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Concomitent cu virarea sumelor datorate, asigurătorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, raportările elaborate în baza evidentelor mentionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 5, 6a), 6b), 7 si 8.
(3) În cazul transmiterii unor situatii rectificative pentru anexa nr. 7, acestea se vor face în forma prevăzută în anexa nr. 7a).
Art. 9. - (1) Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligatia de a dispune de personal specializat, împuternicit pentru a actiona în numele asigurătorului cu care are încheiat contractul de muncă ori de mandat.
(2) Persoana juridică autorizată potrivit legii pentru desfăsurarea activitătii de constatare si lichidare a daunelor poate actiona în numele a mai multor asigurători RCA, în baza unor contracte încheiate cu acestia.
(3) Asigurătorii RCA rămân direct si nemijlocit răspunzători fată de tertele persoane prejudiciate, chiar dacă regularizarea daunelor se face prin intermediul unor persoane împuternicite.
(4) Asigurătorii RCA au obligatia de a publica pe site si de a actualiza periodic toate datele necesare, care să permită persoanelor prejudiciate accesul direct la informatiile privind procedura de avizare si constatare a daunelor, precum si informatii privind personalul cu atributii în constatarea si lichidarea daunelor.
Art. 10. - (1) Asigurătorii emitenti de polite de asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România au obligatia de a transmite către baza de date CEDAM informatii complete privind politele de asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.
(2) Asigurătorii RCA sunt obligati să transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informatiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA si data de încetare a valabilitătii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum si informatii cu privire la daunele înregistrate în baza politelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse pe parcursul derulării contractului de asigurare.
Reprezentantii de despăgubiri
Art. 11. - (1) Asigurătorul RCA este obligat să numească reprezentanti de despăgubiri în fiecare stat membru, cu exceptia statului membru în care a obtinut autorizatia pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a vehiculelor. Reprezentantul de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numit, în cazul în care este persoană juridică, sau, în cazul în care este persoană fizică, acesta este rezident ori se stabileste în statul membru în care este numit.
(2) Numirea unui reprezentantele despăgubiri nu reprezintă înfiintarea unei filiale a asigurătorului RCA.
Art. 12. - (1) Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele si în contul asigurătorului RCA si să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeste dosarul de daună si ia toate măsurile necesare pentru solutionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecintă a utilizării vehiculului:
a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător sau de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îsi are sediul;
b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îsi are sediul; si
c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îsi are sediul.
(2) Reprezentantul de despăgubiri poate actiona pentru mai multi asigurători RCA.
Art. 13. - (1) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie autorizat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispozitie în fata părtii prejudiciate, să i se atribuie competenta necesară pentru a răspunde pretentiilor de despăgubire justificate ale părtii prejudiciate si să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îsi are sediul.
(2) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părtii prejudiciate de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acestuia, după caz.
Art. 14. - (1) Asigurătorul RCA este obligat să informeze asociatia Fondul de protectie a victimelor străzii cu privire la numele si prenumele, data nasterii si adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire si sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum si toate modificările în privinta reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificărilor respective.
(2) Asociatia Fondul de protectie a victimelor străzii va înainta imediat aceste informatii centrelor de informare nationale din statele membre.
TITLUL III
Contractul de asigurare
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 15. - (1) Se consideră că un vehicul este asigurat dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute la art. V pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto sau asigurarea obligatorie RCA.
(2) Contractul de asigurare RCA se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României asigurarea obligatorie RCA.
Art. 16. - (1) La încheierea asigurării obligatorii RCA pentru un vehicul aflat în evidenta autoritătii de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului polita de asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor, denumită în continuare polita de asigurare RCA, împreună cu vigneta si documentul international de asigurare.
(2) În baza unui act aditional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în conditiile în care acestea nu reduc sau nu restrictionează drepturile unei părti prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA, sau nu contravin prevederilor legale.
Art. 17. - (1) Dovada existentei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autoritătile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, o constituie:
- polita de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum si vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;
- documentul international de asigurare;
- documentele internationale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asigurători RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României si numai pentru perioada mentionată în acestea, sau polita de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene.
(2) Pentru vehiculele care stationează în mod obisnuit într-un stat membru, plăcutele de înmatriculare atestă că biroul national din statul membru este garant al plătii despăgubirii către persoana prejudiciată într-un accident de vehicul.
(3) În cazul controalelor efectuate de autoritătile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor înmatriculate ori înregistrate, care stationează în mod obisnuit pe teritoriul României, au obligatia să prezinte polita de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul international de asigurare.
Art. 18. - (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozitiile legislatiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs.
(2) În limitele teritoriale de acoperire a asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiasi prime, acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislatia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislatia respectivă si cel prevăzut în contractul de asigurare.
(3) În cazul prejudiciului produs unui cetătean al unui stat membru prin utilizarea unui vehicul stationat în mod obisnuit pe teritoriul României, în timpul deplasării sale între două state membre în care este valabil Tratatul privind instituirea Comunitătii Economice Europene, dacă nu există birou national responsabil pentru teritoriul traversat si pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislatiei statului în care îsi are sediul asigurătorul emitent al politei de asigurare RCA.
Art. 19. - Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată:
a) anual ori semestrial, pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România, după caz;
b) pe perioada de valabilitate a autorizatiei provizorii de circulatie, pentru vehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 60 de zile;
c) pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni;
d) pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării.
Art. 20. - (1) Polita de asigurare RCA contine în mod obligatoriu informatii despre: părtile implicate în contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurător, prima de asigurare si numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de identificare al vehiculului, precum si statele în care acest document are valabilitate.
(2) Forma si continutul politei de asigurare RCA, precum si documentul international de asigurare sunt prevăzute în anexa nr. 1.
(3) Vignetele vor fi executate prin Compania Natională „Imprimeria Natională” - S.A. si vor avea forma si continutul prevăzute în anexele nr. 2a) si 2b).
(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aloca fiecărui asigurător nou-autorizat o serie unică, prin tragere la sorti, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi mentionată pe politele de asigurare RCA si pe vignetă, cu respectarea întocmai a prevederilor alin. (1).
(5) Începȃnd cu data de 1 ianuarie 2010 politele de asigurare RCA se vor emite în sistem electronic.
Art. 21. - (1) Asigurătorii RCA au obligatia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 24, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligatiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislatia în vigoare si plata contributiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislatia în vigoare, precum si acoperirea cheltuielilor de achizitie si de administrare.
(2) Sistemul de corectare a primei de asigurare de bază va permite acordarea unor reduceri cumulate/succesive până la un nivel de maximum 25%, cu exceptia reducerilor acordate pensionarilor si persoanelor cu deficiente locomotorii, precum si a celor stabilite prin sistemul bonus-malus, descris în prezentele norme.
(3) Ca măsură de protectie, în contextul instabilitătii financiare, pentru politele de asigurare încheiate până la data de 1 iunie 2010, nivelul maxim al comisionului pentru contractarea asigurării RCA nu va depăsi 15% din valoarea primelor de asigurare încasate.
(4) Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare asigurător RCA, precum si tarifele de primă stabilite conform art. 21 alin. (1) si (2) se notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu întregul calcul actuarial ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum si o declaratie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia, însusită si semnată de conducătorul societătii.
(5) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să contină primele de asigurare de bază, stabilite de către asigurător, pe categorii de vehicule, precum si întregul sistem de corectare a primei de asigurare de bază în functie de propriile criterii stabilite pentru cresterea/descresterea primelor de asigurare.
(6) Nerespectarea de către asigurătorii RCA si de către intermediarii în asigurări a prevederilor prezentului articol se va sanctiona cu retragerea autorizatiei de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asigurători si retragerea autorizatiei de functionare a intermediarilor, conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si normelor emise în aplicarea legii.
(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, în tarifarea asigurărilor RCA se va introduce sistemul bonus-malus. Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus-malus sunt cele mentionate în titlul IV.
Art. 22. - (1) Tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui asigurător RCA si se afisează atât la sediul social, cât si la unitătile teritoriale ale asigurătorului.
(2) Asigurătorii RCA nu pot practica tarife de primă diferite fată de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si publicate.
(3) Limitele de despăgubire si tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi modificate după minimum 3 luni de la ultima modificare, cu respectarea prevederilor art. 21 si ale prezentului articol.
Art. 23. - (1) Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale practicate de asigurător, aferente perioadei de valabilitate a politei de asigurare RCA.
(2) Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a politei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.
Art. 24. - (1) Asigurătorii RCA au obligatia de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:
a) pentru pagubele materiale produse în unul si acelasi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileste, pentru accidente produse în anul 2009, la un nivel de 300.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României. Pentru accidente produse în anul 2010, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României;
b) pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul si acelasi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileste, pentru accidente produse în anul 2009, la un nivel de 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României. Pentru accidente produse în anul 2010, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Natională a României.
Art. 25. - În cazul în care în unul si acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totală a prejudiciilor depăseste limitele de despăgubire specificate în polita RCA, despăgubirea va fi stabilită în functie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptătite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelasi accident.
CAPITOLUL II
Riscurile acoperite si excluderile
Art. 26. - (1) Asigurătorul RCA are obligatia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăsi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în conditiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecintă a lipsei de folosintă a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
(2) Ind
